Lasa, ca nu, nu parcam Tibi drag...

... si inca o problema in simpatica noastra tara: parcarile!

Sambata pe la pranz, o zi frumoasa de Februarie... ultima(28), abia ce ma refacusem dupa o iesire in Control cu o seara inainte, decid sa-mi sun bunul vecin Razvan in speranta de a ma acompania la cumparaturi in NOUL si IMPRESIONANTUL(not) mall din cartier intitulat Liberty Center. Dupa ce ne-am tocmit asupra orei de plecare, hotaram sa purcedem biped... adica pe jos ca doar era frumos afara :). Pe masura ce ne apropiam de destinatie zarim un Mercedes(desi eu tind sa cred ca era BMW) parcat evident pe trotuar si cu un afis in geam lipit daca nu ma inseala ochii cu guma de mestecat(nu dam nume sa nu stricam firma... firma gumei de mestecat nu a masinii!). Mesajul scris pe afis era unul de-a dreptul inocent si hilar in acelasi timp dar(cum imi place mie sa ma exprim) reflecta realitatea dura pe care soferii din trafic sunt fortati sa o accepte.

Pornind de la premisa "Nu mai da cu piatra in geam ca nu e bicicleta ta!" stapanul vehiculului fiind constient de problemele aferente locurilor de parcare a reusit sa gaseasca o metoda prin care sa nu deranjeze atat pietonii cat si soferii sau posibilii posesori ai locului de parcare ocupat de el. O dovada clara ca nu toti sunt lipsiti de ganduri pasnice atunci cand iti trag un claxon si un mic 'compliment' bonus ori de cate ori traversezi ilegal sau conduci imprudent in trafic. Personal i-as fi trimis un mesaj cu 'Thumbs Up!" daca as fi avut carnet de sofer, oricum voi incepe scoala de soferi indata ce-mi procur si termin de citit decretul(maybe next month?).

Ca sa va faceti o idee despre ce realitate vorbesc, in Bucuresti(fiindca aici situatia e cea mai intensa) in momentul de fata sunt inmatriculate circa 1,24 milioane de automobile, o crestere de 10% fata de anul trecut insa acum vine criza haha. Aceasta cifra nu reprezinta numarul exact de masini prezente in capitala, exista vehicule aflate in deplasare precum si vehicule din afara capitalei. Numarul total de locuri de parcari disponibile in Bucuresti este de aproximativ 188.000 si da... vorbim de locurile de parcare regulamentare si corecte cu un minim de distanta intre vehicule, etc. Cifra nu ar parea rea daca ne-am gandi la faptul ca in medie in traficul din Bucuresti sunt prezente cam 100.000 de automobile zilnic; insa numarul total de locuri de parcare aduna atat resedintele cat si locurile publice asta insemnand ca numarul total de locuri de parcare disponibile pe strazi si/sau parcaje este foarte scazut practic nefiind in stare sa satisfaca cerintele dupa cum se si observa.

Din cate am inteles Administratia Strazilor Bucuresti va inaugura zilele astea(daca nu a si facut-o) primele parcari publice cu utilitate generala ce vor putea fi inchiriate cu ora de catre orice posesor al unui automobil(pana sa intre in vigoare aceasta lege singurii care puteau obtine loc de parcare erau cei care aveau mentionata adresa in certificatul de inmatriculare, cei cu leasing iesind automat din schema). Mai mult de atat incepand cu anul 2009 fiecarui posesor al unui vehicul i se va atribui un singur loc de parcare, indiferend de numarul de masini detinute de acesta. Deasemenea se va incearca o noua strategie de a transforma 700 de strazi cu dublu-sens in strazi cu sens unic, o banda fiind 'sacrificata' in favoarea locurilor de parcare. Trist dar adevarat; am o vaga presimtire ca in scurt timp se va introduce o noua urare in urma unui stranut si anume: Parcare usoara!

Asadar dragii mei soferi sau doritori de masina(inclusiv eu), pentru anul 2009 va urez mult noroc la parcare! :D

Criza frate... criza

In zilele de astazi nu mai dai nici doi lei pe un cont, la propriu!

Astazi, zi de salariu de altfel, in timp de ma indreptam spre Burger King sa iau masa de pranz impreuna cu un coleg de birou, decid sa-mi verific minunatul card pentru a ma asigura daca a intrat ceva in cont, bineinteles ca nu(doar era ora 13:00 si nu se efectuase transferul) insa inainte de a ma descotorosi de chitanta observ ceva de-a dreptul hilar. Ne-acordand importanta chitantei de la ultima mea retragere de numerar am trecut cu vederea faptul ca in contul meu au mai ramas fix 1 RON.

In esenta situatia este una foarte amuzanta insa reflecta realitatea dura pe care pentru unii deja o traiesc sau sunt pe cale de a o resimti. Pana si eu care nu sunt deloc econom am ajuns sa 'strang' cureaua(iesiri in oras, taxi, cumparaturi) si ma frustreaza enorm acest lucru fiindca efectiv refuz sa cred ca in anul 2009 economia tarii mele a ajuns sa fie direct dependenta de economia altei tari precum sa fie si afectata in cazul intamplarii unui colaps sau crize(i.e. ACUM).

Situatia nu e chiar asa de rea, am 20 de ani si inca imi permit luxul de a-mi sparge tot salariul cand doresc, chiar si cu consecinte dramatice ca sa nu mai spun de dojenirile parintilor EXTREM de economi pe care ii am :). Insa pentru marea majoritate aceasta criza trage semnale de alarma privind siguranta job-ului si/sau a salariului.

Nu sunt un analist si nici nu-mi doresc sa fiu, imi place doar sa ofer realitatii(bune/rele) si o usoara tenta de amuzament, tocmai pentru a o putea depasi mai lejer.

... sa continuam!

Dupa o indelungata perioada de inactivitate, timp in care au avut loc o serie de schimbari la nivel de gandire si perceptie, m-am decis sa-mi iau in serios hobby-ul de blogger si sa incep a posta zilnic, asadar fara prea mari trageri de timp, sa-i dam drumul.

Cum s-ar spune: "There's a new kid in town" si pentru a N-a oara ma simt precum un incepator, un baietel caruia i-a fost deschisa usa spre afara dar totodata detinand toate cunostiintele necesare pentru a supravietui. De ce spun asta? Fiindca am subiecte despre care sa scriu, stiu cum sa le pun in articole si cu siguranta vor avea parte de efect. Pentru ce le scriu? Pentru cei ce doresc sa priveasca viata cu alti ochi si desigur si pentru mine din dorinta de a avea un jurnal sau a pastra amintiri si ganduri din trecut.

Articolele vor incepe sa apara de maine, ramane sa ne auzim!

Who am I? I am you!

Cine sunt eu urmat de imediata intrebare Ce vreau sa demonstrez.

Un baiat si... atat. Nothing more, nothing less. Desigur ca noi toti ne dorim si ne face placere sa credem ca suntem speciali, ceea ce probabil ca multi nu ajungem sa si aflam este ca DA, suntem speciali prin tot ceea ce facem. Diferenta apare la masura in care ne dam seama de acest lucru. Si eu la randul meu ma consider special, complex fiind cuvantul care ma caracterizeaza cel mai mult.

Ma numesc Mihai si momentan am 20 ani. Nascut, crescut si invatat in Bucuresti, sunt student in anul II la facultate. Lucrez full-time pentru o agentie de publicitate pentru care supraveghez si sunt responsabil de un proiect ce implica jocurile pe calculator: Electronic Sports League (ESL), o comunitate de gameri 'internauti' ce variaza in toate genurile de jocuri electronice.

Bineinteles ca doar cateva fraze nu pot descrie cu adevarat o persoana si poate ca nici o carte intreaga dar unde am fi daca am cunoaste totul? Ne place ca exista lucruri pe care nu le stim sau nu le intelegem, este exact acea senzatie care ne macina intr-un mod placut dar si frustrant; misterul. Viata este precum un film, ne place, ne atrage, ne intriga, vrem sa il vedem, vrem sa stim cum se termina dar... ne pare rau atunci cand acest lucru se intampla si nu neaparat fiindca e posibil sa fie singurul "film"...

Da, gandesc prea mult si prea departe, asa sunt eu, imi place cum sunt si nu doresc sa ma schimb. Desi nu cred dar in acelasi timp nu pricep de ce dau dreptate uneori astrologiei, sunt zodia Taur si chiar ii seman. Sunt extrem de incapatinat si detest sa nu am dreptate dar in acelasi timp nu imi este greu sa admit cand gresesc. Rezolv lucruri grele dar ma impotmolesc in cele usoare, gandesc mereu de trei ori inainte de a spune ceva dar deseori iau decizii pripite, sunt foarte sociabil dar prefer singuratatea si nu in ultimul rand sunt capabil de o asa mare dragoste dar niciodata nu gasesc curajul sa spun 'te iubesc'.

Mi-am creat o serie de standarde pe care in mare parte mi le respect si urmez si pentru care intotdeauna m-am simtit prost atunci cand mi le-am incalcat dar pe de alta parte ma si bucur fiindca niciodata nu vei stii ce se afla dupa usa daca nu o deschizi. Urasc monotonia dar cateodata mi-o doresc si nu pentru simplul fapt de a avea ce face in fiecare zi ci pentru a-mi crea ordine in viata care in stadiul de fata se caracterizeaza prin haos.

Sunt extrem de capricios la absolut tot fara a tine cont de mine, acest lucru numarandu-se printre defecte. Mereu am vrut sa vad in aproapele meu un 'eu' perfect sau macar un 'eu' ce sa-mi semene in gandire. Din pacate acest lucru se reflecta si in deciziile mele, de nenumarate ori influentand persoanele din jur intocmai placerilor si obiectivelor mele. E bine de stiut ca in fiecare zi incerc sa ma schimb, putin cate putin duc lupta cu mine insumi si chiar daca nu exista doua parti diferite tot eu voi castiga indiferend de 'outcome'.

De demonstrat nu incerc sa demonstrez nimic acum, eu urasc persoanele care doresc cu tot dinadinsul sa fie auzite, situatia este una foarte simpla, daca intr-un bar un tip va tot striga: "Vreau bere!" exista sansa ca putine persoane sa-i sara in ajutor insa daca un tip va striga o singura data: "Fac cinste la toata lumea!" cu siguranta va fi auzit. Totul este sa stii ce zici, cand o zici si cum o zici pentru ca lumea va da atentie daca ceea ce spui este de calitate. Eu doar le spun, de restul va ocupati voi.

Timpul alocat acestui post: 60 minute.

Noapte buna!